"albastru de…"

Atenționare! Nicio lucrare (grafică , literară sau fotografică ) nu poate fi preluată decât cu acordul artistei sau cu specificarea sursei ! http://cuvantortodox.ro/2015/02/09/drepturi-de-autor-si-internet/ Gabriela Mihaita David

povesti pentru Antoine (oamenilor mari… care nu imbatranesc niciodata) – un fenomen „exterior” – fragment –

2 comentarii

„Si totusi, am un prieten adevarat.

Prima data cand l-am vazut, mi-a fost greu sa-l recunosc, fiindca se confunda cu cerul si   nu-l pot vedea decat in zilele senine si atunci, cu mare greutate; trebuie sa-mi incordez privirea pana imi dau lacrimile… silueta i se decupeaza pe fundalul albastru,cu acuitatea unui desen in penita, are ba dimensiunile unui om obisnuit, ba cu mult mai mic, poate sa ajunga chiar cat un degetar si doar foarte rar, devine mare cat cerul, dar nu inspira teama, caci nu-i deloc infricosator, ci bland si foarte discret. Nu face zgomot, nu scoate nici macar un fosnet, dar, cu putin inainte de a-l vedea, ma trec fiori. Are un fel de a ma saluta care, de fiecare data, ma emotioneaza, caci imi face cu mana ca un copil. Ai zice ca vine dintr-o calatorie indelungata si chiar cred ca pleaca uneori foarte departe, desi, paradoxal, e incontinuu cu mine. L-am intrebat de multe ori, cum de reuseste sa fie in doua locuri deodata,  dar a ocolit mereu raspunsul:

– Dintre toti oamenii, pe tine te iubesc cel mai mult, fiindca mi-ai fost dat in grija! Dar esti atat de prostut … Doar tu poti sa-ti inchipui ca, daca un ceas se opreste, sta in loc si timpul! De fapt, e tocmai pe dos!

Ca ma considera prostut, nu ma supara deloc si, pe urma, o spune intr-un fel atat de delicat, cu atata gingasie! E mai mult un alint! … si gandul ca cineva are grija de mine… ma linisteste.

Cateodata dispare zile intregi, fiindca ploua sau ninge… si atunci imi inchipui ca am facut ceva rau si ca sunt pedepsit,Image (33) ca tot circuitul acesta, al apei in natura, se aranjeaza in asa fel  incat sa fiu mustrat. Poate ca sunt multi raspunzatori de ploi si ninsori, dar, unul dintre ei, cu siguranta, sunt si eu!

In diminetile senine… alerg la fereastra si daca-i acolo, incerc sa-l tin de vorba.

Intr-o dimineata, visasem atat de frumos !, l-am intrebat:

– Ce s-ar intampla… daca, intr-o zi, as uita calea pe care ma intorc din vis?!

A zambit si mi-a dat de inteles ca la asa ceva  nici nu se poate raspunde si ca, desi ma insoteste pana si in vis, despre visele mele n-are o parere prea buna:

-Tu si visele tale!”

g.mihaita david –  martie 2009

Anunțuri

2 gânduri despre „povesti pentru Antoine (oamenilor mari… care nu imbatranesc niciodata) – un fenomen „exterior” – fragment –

  1. Pingback: Marea | albastru de … mai departe

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s