"albastru de…"

Atenționare! Nicio lucrare (grafică , literară sau fotografică ) nu poate fi preluată decât cu acordul artistei sau cu specificarea sursei ! http://cuvantortodox.ro/2015/02/09/drepturi-de-autor-si-internet/ Gabriela Mihaita David

povesti pentru Antoine (oamenilor mari… care nu imbatranesc niciodata ) – o poveste de groaza (fragment)

1 comentariu

Image (34)

In imparatia aceea, te rataceai foarte usor.

Nu din cauza strazilor, ci din cauza oamenilor.

… ma aflam la o rascruce si nestiind incotro s-o apuc, am intrebat un localnic.

Raspunsul a fost:

– La dreapta – la stanga!

Am crezut ca n-am inteles bine si l-am mai intrebat o data. Raspunsul a fost acelasi:

-La dreapta – la stanga!

N-am insistat. Poate altul avea sa-mi raspunda.

Am incercat din nou. Raspunsul a fost:

– Inainte – inapoi!

M-am uitat atent la fata lui. Apoi la fetele tuturor. Nu, asa ceva nu mai vazusem.  Acesti oameni aveau fata impartita in doua, pe verticala, simetric, ai zice! Cu jumatatea din dreapta, cu ochiul drept si cu jumatate de gura din dreapta,  zambeau, iar cu partea stanga te batjocoreau; nu in momente succesive, cum se intampla si la noi, ci simultan, in asa fel incat atunci cand vorbeai cu ei, nu intelegeai nimic. Raspunsul lor era mereu:”da-nu”, „nu-da”.

Daca as fi stiut cat de greu imi va fi sa ies din imparatia aceea, n-as mai fi pus niciodata piciorul acolo, dar totul parea asa de frumos din departare!

Am incercat sa-i privesc pe jumatate, acoperindu-mi o jumatate de fata cu palma, sa-i ascult doar cu o ureche, doar cu o jumatate de gand, cu o jumatate de inima. Degeaba! Am incercat sa gasesc macar unul care sa ma indrume, dar n-a fost chip!

In schimb,  am intalnit, printre ei, oameni si mai ciudati. Acestia mimau, cu o parte sau cu cealalta parte a fetei, aceeasi expresie, lasandu-mi impresia ca ma pot bizui pe ei. Rasuflam usurat. Dintr-o data, insa, cu o placere sadica, reveneau la dubla lor infatisare si orice cale era iar:

  • – Inainte- inapoi!
  •  -La dreapta – la stanga!

N-am avut incotro si am tacut .

Oh, daca vreti sa aflati ce cred cei din jur despre voi, nu trebuie decat sa taceti. Brusc. Si sa ascultati. O zi, doua, trei, o luna, un an… ”

g.mihaita david – martie 2010

http://oameni-si-demoni.blogspot.fr/2012/09/zidul-si-fereastra.html

One thought on “povesti pentru Antoine (oamenilor mari… care nu imbatranesc niciodata ) – o poveste de groaza (fragment)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s