"albastru de…"

Atenționare! Nicio lucrare (grafică , literară sau fotografică ) nu poate fi preluată decât cu acordul artistei sau cu specificarea sursei ! http://cuvantortodox.ro/2015/02/09/drepturi-de-autor-si-internet/ Gabriela Mihaita David

povesti pentru Antoine (oamenilor mari … care nu imbatranesc niciodata) – baba – cloanta (fragment)

1 comentariu

Image (35)

… as vrea sa va spun totul dintr-o suflare…

… din pacate, nu pot. Doar Dumnezeu poate. Noi, oamenii, de cand am uitat limba raiului, ne incurcam in explicatii. Eu deja m-am incurcat. Voiam sa va spun altceva. De fapt, voiam sa va intreb daca stiti ca aparentele inseala (?). Mai mult ca sigur ca stiti. Eu… nu. Inca ma mai incurc in relatiile sufletesti cu semenii mei; cei in care am avut incredere m-au  dezamagit, dovedindu-se a-mi fi total incompatibili, iar cei pe care, la inceput, nici nu i-am bagat in seama, mi-au devenit, in timp, cei mai buni prieteni.  Acestora, din urma, trebuie sa le multumesc pentru rabdarea cu care m-au inconjurat  si pentru intelegerea lor, caci iubirea mea pentru ei s-a maturizat greu. Greu, dar sigur.

„Ah, iubirea, ce lucru mare!”, cum ar spune un bun prieten de-al meu. Tot el, preocupandu-se de soarta mea  si cunoscandu-mi insomniile sacaitoare, mi-a recomandat o lista lunga de scriitori si poeti, din opera carora sa citesc. Am citit cat am putut, dar insomniile au devenit si mai rebele.

Vazand ca n-o scoate la capat cu mine, mi-a spus intr-o zi :”iti trebuie doar povesti simple si totul va fi bine!” si s-a apucat sa-mi scrie chiar el povesti.

N-a fost nevoie de prea multe… dupa fiecare … adorm ca un prunc.

Iata una dintre ele….  o poveste despre aparentele care inseala…
…. a fost odata ca niciodata, sau, mai degraba, n-a fost odata ca niciodata, o Baba-Cloanta, caci aceasta baba-cloanta n-avea nimic din personajul negativ pe care il cunoastem cu totii. Traia intr-o padure de brazi, chiar la marginea unei rape.
Mai la vale, se insirau casele din imparatia aceea.
Niciunul dintre localnici nu stia de unde venise Baba-Cloanta, trecuse multa vreme de cand se pomenisera cu ea acolo. Foarte rar se intampla sa coboare in sat si atunci, trebuia sa se strecoare aproape nevazuta, ca sa nu fie alungata cu pietre, iar atunci cand vanatorii din sat strabateau padurea, in cautare de vanat, se ascundea ca sa nu le stea in drum.
Nu stiu nici de ce o numeau Baba-Cloanta, nu era nici rea de gura, nici stirba si nici atat de batrana sau de zbarcita; e adevarat ca hainele ii erau de mult zdrente si ca, la mers se folosea de un toiag, dar mersul ii era sprinten si tinuta zvelta, nici urma de cocoasa (!), iar, daca cineva ar fi avut curiozitatea sa o vada mai de aproape, si-ar fi dat seama ca, printre latele, crescute salbatic si usor albite, chipul ei lasa sa se intrevada o frumusete de netagaduit. ”

g.mihaita david

 

http://anomismi.wordpress.com/2013/06/04/altii-despre-noi-carpathia-salbatica-epsiodul-ii/

 

One thought on “povesti pentru Antoine (oamenilor mari … care nu imbatranesc niciodata) – baba – cloanta (fragment)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s