"albastru de…"

Atenționare! Nicio lucrare (grafică , literară sau fotografică ) nu poate fi preluată decât cu acordul artistei sau cu specificarea sursei ! http://cuvantortodox.ro/2015/02/09/drepturi-de-autor-si-internet/ Gabriela Mihaita David

povesti pentru Antoine (oamenilor mari … care nu imbatranesc niciodata ) – Baba – Cloanta – continuare

4 comentarii

Image (35)„In padure, Baba- Cloanta se simtea cu adevarat acasa. N-avea grija hranei, se multumea cu ghebele care cresteau din belsug dupa ploaie, cu fructe de tot felul, iar setea si-o potolea cu apa izvoarelor fermecate, de care era plin locul.

Era inconjurata mereu de animalele salbatice, carora le invatase graiurile si obiceiurile; o insoteau cete de cerbi, de vulpi si de rasi, ursi si ursoaice, iar ea le ocrotea cum putea mai bine si le avertiza, de cate ori prindea de veste ca vanatorii pornesc spre padure si le incurca acestora cararile, prin semne numai de ea stiute.

*

In imparatia aceea, domnea un imparat al carui fiu ajunsese la varsta primei tinereti; era frumos si viteaz, calitati pe care le mostenise de la tatal sau, imparatul, dar si de la mama lui, pe care n-o cunoscuse niciodata.

In primul lui an de viata, imparatia fusese atacata de imparatul vecin; atunci, soldatii acestuia ajunsesera pana la castelul in care se aflau tanara imparateasa si fiul ei si ii rapira.

In cele din urma, insa, imparatul vecin fuseses invins, micul print, readus langa tatal lui, dar imparateasa disparu fara urma, oricat o cautasera, n-o mai gasira si, cu totii crezura ca aceasta se prapadise.

*

Intr-o zi, tanarul print, insotit de alaiul sau, ajunse in satul de la poalele muntilor, isi lasa oamenii sa se odihneasca pe la casele satenilor si o porni, de unul singur, spre padure. Se afunda tot mai mult printre cetinile brazilor si  se minuna sa intalneasca, in asa salbaticie, o fiinta omeneasca:

– Buna ziua, maicuta!

– Buna sa-ti fie inima, flacaule ! ii raspunse Baba – Cloanta, aproape nerecunoscandu-si vocea. Ce vant te-aduce pe aici?

… dar ghici, dupa arcul pe care tanarul il ducea in spate, ca venise dupa vanat.

Cu printul se petrecu atunci  ceva ciudat, deveni alb ca varul si lacrimile incepura sa-i curga siroaie.
– Ce-i, maicuta, ti-o fi rau?!
Si Baba – Cloanta se apropie de el sa-l sprijine, fiindca printul se clatina pe picioare.
Il imbarbata cu vorbe pe care habar n-avea ca le stie si, incet, incet, printul isi reveni in simtiri.
Mai zabovi o vreme, alaturi de Baba-Cloanta, apoi se intoarse in sat, isi aduna alaiul si porni  in mare graba, inapoi spre castel.”

g.mihaita david

 

4 thoughts on “povesti pentru Antoine (oamenilor mari … care nu imbatranesc niciodata ) – Baba – Cloanta – continuare

  1. cred ca e cel mai plăcut blog din cele multe

  2. arta iconografică m-a impresionat f. mult

  3. un artict autentic, plin de talent

  4. Multumesc din suflet pentru vizita si pentru suflet!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s