"albastru de…"

Atenționare! Nicio lucrare (grafică , literară sau fotografică ) nu poate fi preluată decât cu acordul artistei sau cu specificarea sursei ! http://cuvantortodox.ro/2015/02/09/drepturi-de-autor-si-internet/ Gabriela Mihaita David

allegro ma non troppo – vesel, dar nu prea – fragment – colegilor mei!

1 comentariu

59425_524484950896422_401962362_n-1

„Trei scene pentru pauza unui concert simfonic – anii de glorie ai societații multilateral – dezvoltate – în zbor – către comunism …

1. Scena aranjată ca pentru un cvartet de coarde. Patru scaune. Patru pupitre.

Trei statuete. Busturi. Bach, Beethoven, Brahms. Foarte prăfuite.

Din culise se aude coralul acela foarte cunoscut: „Iisuse, rămai bucuria mea!”. A fost doar o părere. Nu se mai aude nimic.

Undeva, în spatele scenei: trei umbre – trei barbați. Inaintează pana la marginea scenei. Sunt îmbrăcați în fracuri. Foarte gravi.

– Johan Sebastian Bach, spune primul, se inclină și își agață de gât un carton, pe care, cu litere mari, stă scris : JOHAN SEBASTIAN BACH

Tăcere.

– Ludwig van Beethoven, spune al doilea,se înclină și își agață de gât, numele, înscris pe carton.

Alte cateva momente de tacere.

– Johannes Brahms, se prezintă al treilea și scena cu cartonul de repetă.

Stau drepți și nemișcați minute în șir. Poate, doua, poate, trei. Oricum, multe pentru lumea din sală…

In sfârșit, se retrag. Fiecare langă bustul lui. Numele, scrise cu litere mari și negre, se vad clar.

Din culise se aud voci.

*

2. Doua femei. Îmbrăcate în halate albastre. Șterg praful.

prima femeie:

– Cam zurliu tinerelul ăsta! De unde o mai fi venit? Și, ce l-o fi apucat să scoată din pod vechiturile astea?

a doua femeie:

– De, tineret, minte puțina! A cotrobăit și iar a cotrobăit și , știi ce mi-a spus? Să ștergem praful și în bibliotecă! Eu, una, îl las să vorbească!

prima femeie:

– În bibliotecă? Pai, acolo nu intrăm decât să luam partiturile alea… sau ce-or fi, ca să le punem pe foc!

a doua femeie:

– Asta, acum, iarna. Vara, fac păienjeni!

prima femeie:

– Ia te uită! Bac ! ( pronunță chiar așa – Bac ) ăsta cine o mai fi?

Johan Sebastian Bach tresare.

a doua femeie:

– Bee – th -oven, parcă ăsta ce cusur are?

Beethoven își astupă urechile.

prima femeie:

– Să-l fi auzit cum stătea de vorbă cu ei! Și ce-i mai jelea!De parcă erau toți, mortii lui!

a doua femeie:

– Nu-i lucru curat! Ia te uită! Bra-ha -ms!

prima femeie:

– Or fi fost ei ceva, că degeaba n-au ajuns statui! Poate-i duce la muzeu, mai știi!

Johannes Brahms își acoperă fața cu palmele.

a doua femeie:

– Bătaie de cap! Mai bine erau din lemn! Ce mai foc faceam cu ei!

In jurul lor, un nor de praf.
Tinerelul intră în scenă.

*

Tinerelul:

– Sărmanii mei, ce să mă fac cu voi?

Într-un colț, cele doua femei își dau coate:

prima femeie:

-Ți-am spus că-i nebun? Tot singur vorbește!…. apoi tare, către el, bună ziua!

Tinerelul nu răspunde. Rămâne pe gânduri. Femeile îl urmăresc perplexe.

prima femeie:

– Eu zic să-l lăsăm.

Tinerelul tresare:

– Aaa, sunteti aici?!

a doua femeie:

– Da, i-am șters de praf pe domnii… da’ , ce vreți să faceți cu ei?

Tinerelul:

-Îi ținem aici, ca decor.

Femeile, facandu-si semne:

– Aha! Ei, noi vă lăsăm, că mai avem de măturat și sala!

Tinerelul:

– Da, chiar, ce-i cu sala?

Femeile, mirate, nu răspund.

Tinerelul:

– De ce ce e plină de hârtii?

prima femeie:

-Păi, așa e întotdeauna după concert… unii dorm, alții mănâncă…

a doua femeie:

– Se relaxează! Că, doar nu vin degeaba la concert!

Tinerelul:

– Se relaxează?!…. Dorm?!…. Mănâncă?!…. la concert?!!!

a doua femeie:

– Eeeei, mai sunt și simandicoși care stau țepeni în fotolii… sau alții care citesc ziarul!

prima femeie:

– Pe ăștia, cal putțn, nu trebuie să-i trezim.

Tinerelul:

– Să-i treziți?!

prima femeie:

-Da, să-i trezim la sfârșit, ca pe ăia care dorm.

Tinerelul:

– Credeam că se trezesc singuri, la aplauze!

a doua femeie:

– Aplauze?! Nu aplaudă nimeni, dom’le, că nu suntem la circ!

Tinerelul, ingrozit, catre Bach:

– Ați auzit, domnule?… Nu suntem la circ!…

către Beethoven:

– Nu suntem la circ!…

Tinerelul izbucnește în plâns. Către Brahms:

– Domnule Brahms, nu mai aplaudă nimeni…

Tinerelul plânge în hohote. Femeile ies din scena, făcându-și cruce.”

g.mihaita david – 1984

One thought on “allegro ma non troppo – vesel, dar nu prea – fragment – colegilor mei!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s