"albastru de…"

Atenționare! Nicio lucrare (grafică , literară sau fotografică ) nu poate fi preluată decât cu acordul artistei sau cu specificarea sursei ! http://cuvantortodox.ro/2015/02/09/drepturi-de-autor-si-internet/ Gabriela Mihaita David

Iza – poveste fantastica (1) – „Povesti pentru Antoine (Oamenilor mari… care nu imbatranesc niciodata)”

2 comentarii

albastru de ... portret  17 nov. - Copy

„ce este timpul? Daca nu sunt intrebat, stiu; daca sunt intrebat, nu mai stiu.” – Sf. Augustin

1.- jurnalul Izei –

„Mi-am dat seama de existenta mea intr-o zi in care m-am imprietenit cu un licurici. M-am trezit deodata cu el pe deget si n-a fost chip sa-l conving sa mai plece. Nu mai vorbisem cu nimeni, de aceea, nici nu stiam ca exist. Ziua aceea a echivalat pentru mine cu o zi de nastere. A fost in anul 3521, un an fara anotimpuri.”

2. Aceasta este o insemnare din jurnalul Izei care a trait in viitor. Trebuie sa va explic: la un moment dat, in secolul nostru, al – xxl – lea, Dumnezeu a hotarat sa intoarca timpul si l-a facut sa curga invers. Viitorul a devenit trecut si s-a transformat in material de cercetare pentru istorici, carora schimbarea directiei timpului le-a creat disconfortul de a-i vaduvi de toata stiinta lor. Omenirea se folosea inca de toate castigurile civilizatiei, dar, neaducandu-si aminte cum se ajunsese la ele, devenind amnezica.

Din viitor apareau informatii ciudate, cu precadere in biblioteci, printr-o magie la fel de ciudata, acolo de unde disparusera fara urma, tomuri intregi de filozofie si intelepciune.

3. jurnalul Izei –

” – Cine esti? l-am intrebat

– Sunt un licurici, mi-a raspuns el si am puteri miraculoase. De cate ori te vei afla in pericol, voi straluci ca aurul. In felul acesta vei sti ca trebuie sa te feresti. Mi-a fost usor sa te aleg dintre mile de fete care mi-au iesit in cale, caci am inceput sa stralucesc de cum te-am vazut. Nu erai intr-un pericol prea mare, dar ai fi putut sa-ti continui existenta fara sa stii de ea si ar fi fost pacat!

Nu stiu daca licuriciul mai vorbise pana atunci cu cineva sau daca stiuse de existenta lui pana sa-mi vorbeasca… Poate s-a nascut tot in anul acela, fara anotimpuri… Sta de o vreme pe mana mea si nu l-a observat nimeni, asa de bine seamana cu o bijuterie!”

4. Ceea ce la inceput mi-a parut o figura de stil, era, de fapt, un fenomen natural care se intampla o data la cativa ani: anotimpurile lipseau sau se succedau alandala. Nu stiu cum se comportau oamenii atunci, nu stiu cum reusea natura sa-si vada de mersul ei… Poate aveau o tehnologie atat de inaintata incat suplineau acest capriciu al timpului…

5. Jurnalul Izei –

„Stia pe dinafara istoria licuricilor:

– Cum ar fi fost, ma intreba el,sa stau pe mana ta si sa nu-ti pot spune nimic? Stii, pe vremuri, oamenii nu vorbeau cu licuricii… Te-ai fi speriat si m-ai fi aruncat in iarba!”

6. Cele cateva insemnari din jurnalul Izei imi parvin de nicaieri, le gasesc in cutia mea postala si sunt tiparite pe niste carduri confectionate dintr-un material necunoscut. Se prea poate ca Iza sa fi trait in viitorul ei trecut, cam in acelasi loc unde traiesc eu acum…

Ah, acest „acum”, punctul in care timpul si-a schimbat directia!…”

g.mihaita david

http://treziredivina.wordpress.com/2013/11/22/sa-ne-intelegem-fiecare-vremea-noastra/

Anunțuri

2 gânduri despre „Iza – poveste fantastica (1) – „Povesti pentru Antoine (Oamenilor mari… care nu imbatranesc niciodata)”

  1. Atat de fantastic …atat de delicat …atat de frumos !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s