"albastru de…"

Atenționare! Nicio lucrare (grafică , literară sau fotografică ) nu poate fi preluată decât cu acordul artistei sau cu specificarea sursei! – Gabriela Mihaita David


Scrie un comentariu

Femeia insufleteste totul

Lumină pentru candela din suflet

Femeia însufleţeşte totul, învăluie lucrurile cu cântec şi caută fără încetare firele ascunse ale ţesăturii vieţii. Secretul său aici stă: în legătura permanentă cu izvoarele vieţii. Fiinţă încă netulburată de erorile intelectualismului, ea are mai adânc simţul just al fiecărei situaţii sau lucru, are mai sigură intuiţia lucrurilor neschimbătoare.

Cum altfel s-ar explica plinătatea şi focul rugăciunilor sale? Cum s-ar explica plânsul luminat de razele bucuriei ce-i străbat adesea chipul? Orice ar face, femeia nu se joacă; ea vede în profunzime, suferă şi se bucură plin. Femeia cunoaşte adevăratele flori nemuritoare ale vieţii. Buzele ei deosebesc aromele de uscăciune. De aceea pasul îi este atât de sigur atunci când e vorba să pornească pe drumul rodniciilor sale.

Femeia, femeia adevărată, nu trebuie căutată în uzină sau cazarmă, ci în biserică, în cămin şi în pajişti. Iubită, soţie, mamă sau soră, femeia apare în viata noastră ca un îndemn la dragoste şi…

Vezi articolul original 29 de cuvinte mai mult

Raiul din pustia Arizonei: 49 de ipostaze cu Mănăstirea „Sf. Antonie cel Mare”, ctitoria lui Gheronda Efrem Filotheitul (foto)

Scrie un comentariu

Această galerie conține 0 fotografii.


Scrie un comentariu

Intre pamant si cer: ochii Parintelui Arsenie Boca, crucea de pe copac si curcubeele de pe cer

anomismia

Ca in cazul majoritatii oamenilor, si pe mine problemele vietii, in fapt impatimirea mea, ma cufunda pe zi ce trecea in uraciunea adancului fiintial personal, adesea conducandu-ma spre deznadejde si pierderea sensului existential. Nu stiu daca problemele mele erau mai grele si mai grave decat ale mediei oamenilor, insa cu siguranta, acuitatea unor trairi ma facea sa am stari paroxistice de a caror durere nu stiam cum sa mai scap, caci suportabilitatea lor devenea tot mai precara. La sfarsitul verii anului 2012, acutizarea caderilor mele interioare si-a atins limita. Presiunea incapacitatii mele de a mai trai astfel, devenise uriasa, si a inceput sa ma zdrobeasca. Eram un om doborat, care nu-si mai dorea sa mearga inainte. Intrasem in valtoarea gandurilor de a sfarsi totul pe Aici…

Era ziua de 12 septembrie 2012 (stiu cu exactitate data, fiindca am obiceiul sa fac fotografii, si le pastrez datate). Imi facea bine sa…

Vezi articolul original 2.231 de cuvinte mai mult


4 comentarii

„…Situatia vie de-a fi contemporani cu Dumnezeu” – de Nichifor Crainic (despre mistica)

anomismia

Zadarnic vorbim despre fiinta sau despre natura intima a religiei daca nu cunoastem mistica. Ea este trairea legaturii dintre suflet si Dumnezeu la gradul maxim de intensitate spirituala. E, prin urmare, un pisc din lumina caruia ne putem lamuri intreaga teologie. Caci daca teologia vrea sa ne lamureasca pe Dumnezeu, are ea insasi nevoie sa fie lamurita. Cand eram student, observandu-ma pe mine insumi in raport cu teologia, am semnalat un pericol de ordin sufletesc. Disciplinele teologice, nu numai cele de caracter filologic-istoric, dar si cele dogmatice si liturgice, sunt incarcate de un istorism excesiv. Raportarea necontenita, pe care o implica studiul, la un trecut de cultura crestina bimilenar si la un trecut biblic multimilenar lasa pe nesimtite in suflet un fals sentiment de nostalgie dupa Dumnezeu, ca si cum Dumnezeu ar fi fost si ar fi ramas undeva in timpul departat de noi, ca si cum timpul actual…

Vezi articolul original 286 de cuvinte mai mult


Un comentariu

Scrisoarea lui Valeriu Gafencu pentru mama sa

Lumină pentru candela din suflet

Mama mea iubită, te-am văzut în inima Noricăi, la vorbitor. Erai bună, blândă şi înţelegătoare faţă de tot ceea ce sufletul meu trăieşte. Si eu tăceam şi priveam în mine. Acolo am găsit Iubirea… Azi sunt atât de mulţumit! Privesc liniştit la viaţa mea şi a întregii lumi şi văd lucrarea Domnului în toate. Mă uit la viaţa voastră şi văd minunea lui Dumnezeu.

Draga mea mamă, te simt atât de mult! Spune-mi, mamă, că-mi simţi iubirea! Spune-mi, mamă, că mă simţi lângă matale tot timpul! Spune-mi, mamă, că eşti fericită! Vreau să-ţi spun atâtea, mamă! …Noaptea mă trezesc din somn şi mă rog. Îmi trimit gândurile la mama mea, în Ţara Făgăraşului, şi-i atâta linişte atunci în mine! Şi-l simt pe Ţuţa, îi simt dragostea lui neţărmurită. Şi mă gândesc adesea la iubirea dintre matale şi Ţuţa. Ce cămin frumos aţi realizat! Şi ce iubire frumoasă!

Mamă, mi-aduc aminte de…

Vezi articolul original 560 de cuvinte mai mult