"albastru de…"

Atenționare! Nicio lucrare (grafică , literară sau fotografică ) nu poate fi preluată decât cu acordul artistei sau cu specificarea sursei! – Gabriela Mihaita David


Scrie un comentariu

Tata – portret

Avea ochii de culoarea padurilor
si auzul ascutit al copacilor…

pe cararea spre varful muntelui,
ii apareau cateodata in cale,
ursi sau vulpi sau rasi,
dar vocea nu-i pierea,
le striga cat putea de tare:
“Fugiti, nu mi-e frica de voi!”

la intoarcereSlanic-Moldova . povestea:
“am mers pe urmele proaspete ale unui urs,
musteau de apa!
era o ursoaica cu pui,
nu trebuia deranjata!”
sau:
” o vulpe m-a insotit pana acasa,
fosnea intr-un loc,
si-mi aparea dintr-odata, in partea opusa,
vicleana!”
sau…

noua nu ne era teama,
nimanui nu i-a fost vreodata teama
ca nu se va intoarce din padure…

s-a intors de fiecare data,
niciodata n-a avut arma cu el….

g.mihaita david