"albastru de…"

Atenționare! Nicio lucrare (grafică , literară sau fotografică ) nu poate fi preluată decât cu acordul artistei sau cu specificarea sursei ! http://cuvantortodox.ro/2015/02/09/drepturi-de-autor-si-internet/ Gabriela Mihaita David

Cuvant la Duminica a 3-a din Postul Mare

Lasă un comentariu

scoaterea-sfintei-cruci-1-august2-221x300

© Gabriela Mihaita David

Apostolul de la Evrei 4, 14-16; 5, 1-6

Fraţilor, având Arhiereu mare, Care a străbătut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să ţinem cu tărie mărturisirea. Că nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi în slăbiciunile noastre, ci, ispitit întru toate după asemănarea noastră, afară de păcat. Să ne apropiem, deci, cu încredere de tronul harului, ca să luăm milă, şi să aflăm har, spre ajutor, la timp potrivit. Căci orice arhiereu, fiind luat dintre oameni, este pus pentru oameni, spre cele către Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate; el poate să fie îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, de vreme ce şi el este cuprins de slăbiciune. Din această pricină dator este, precum pentru popor, aşa şi pentru sine să jertfească pentru păcate. Şi nimeni nu-şi ia singur cinstea aceasta ci, dacă este chemat de Dumnezeu, după cum şi Aaron. Aşa şi Hristos nu S-a preaslăvit pe Sine însuşi, ca să Se facă arhiereu, ci Cel ce a grăit către El: «Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut». În alt loc se zice: «Tu eşti Preot în veac după rânduiala lui Melchisedec».

Evanghelia de la Marcu 8, 34-38; 9, 1

Zis-a Domnul: cel ce voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi mântuiască sufletul său îl va pierde; iar cine-şi va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va mântui. Şi ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul său? Sau ce-ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Iar de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în acest neam desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului se va ruşina de el când va veni în slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri. Apoi a zis către ei: adevărat vă spun vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moarte, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere.

Dreptslăvitori creștini,

Duminica de astăzi este duminica a treia a Postului Mare, numită și Duminica Sfintei Cruci, iar textul Evangheliei care s-a citit astăzi la Sfânta Liturghie reprezintă cuvintele Mântuitorului după prima prevestire a Patimilor Sale, arătând că orice ucenic al Mântuitorului, adică orice creștin urmează vieții lui Hristos, care prin pătimiri ajunge la Înviere. Astfel, în mijlocul Postului ni se aduce aminte că toată povara postului, a ascezei și a acestei vieți în general are ca scop bucuria învierii, bucuria vieții veșnice în Împărăția lui Dumnezeu.

Mântuitorul spune că „cel ce voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi mântuiască sufletul său îl va pierde; iar cine-şi va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va mântui.” Așa cum se întâmplă de multe în credința noastră, aceste cuvinte prezintă o antinomie, adică o aparentă contrazicere. Mântuitorul nu vrea pierderea sufletului omului, el nu vrea nimicirea omului ca persoană, ci vrea să ne facă să înțelegem că omul se poate afla pe sine doar prin lepădarea de voința și dorința păcătoasă, doar astfel poate să își afle adevărata natură, iar aceasta se întâmplă doar prin Hristos. Crucea de care vorbește Mântuitorul este durerea dorințelor nesatisfăcute, este înfrângerea mândriei neîntemeiate, este purificarea prin care sufletul trebuie să treacă, ca și aurul prin foc, pentru a se purifica. Crucea pe care o ducem nu este pentru a ne nimici, pentru a ne desfigura demnitatea sau natura umană, ci tocmai pentru a o purifica și a o arăta în adevărata ei slavă primită de la Dumnezeu.

Crucea pot fi necazurile, suferințele și bolile în general, dar ea reprezintă mai ales lupta cu patimile și cu păcatul care par dulci și îl ademenesc pe om, dar care însă îl înrobesc și îi denaturează natura. În acest sens crucea reprezintă de fapt lupta pentru adevărata libertate a spiritului. Iar aceasta se obține doar cu ajutorul lui Hristos. Doar prin lepădarea de sine și prin asumarea crucii, omul poate să Îl urmeze pe Hristos. Căci așa cum Mântuitorul Iisus Hristos a făcut întru toate ascultate de Tatăl Ceresc, coborând pe pământ, smerindu-se și murind pentru a învia a treia zi, tot la fel și noi trebuie să îi urmăm întru toate lui Hristos, pentru ca trecând prin nevoi și murind păcatului, să înviem și noi împreună cu El.

Iar aceasta este lucrul cel mai important din lume, așa cum spune Mântuitorul mai departe: „Şi ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul său? Sau ce-ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său?” Din aceste cuvinte înțelegem importanța covârșitoare a sufletului omului în fața lui Dumnezeu. Câștigarea propriului suflet reprezintă tocmai câștigarea libertății lui pierdută prin păcat. Aparent, omul se crede stăpân cel puțin peste propriul trup și propria viață, dar necazurile și suferințele și bolile ne demonstrează contrariul. Iar pentru oamenii duhovnicești, postul reprezintă un câmp de luptă unde observă cu adevărat acolo unde sunt, starea lor actuală. În timpul postului ies la iveală patimi care în mod normal stau ascunse, observăm irascibilitatea care iese la iveală prin renunțarea la mâncarea de dulce. Desigur, acesta este și un proces natural, care pe animale le ajută la supraviețuire, căci un animal flămând este mai irascibil și mai determinat să își prindă prada. Dar omul ar trebui să fie mai presus de niște impulsuri animalice, ar trebui să se controleze și să fie liber de patimile nefirești care s-au instalat prin păcat în suflet.

Dar tocmai în această luptă împotriva păcatului și a impulsurilor inconștiente vine în ajutor Hristos. Dacă prin post ne descoperim mai ușor minusurile, prin rugăciune și milostenie încercăm nu doar să le compensăm, dar tocmai să le și depășim. Prin unirea cu Hristos noi suntem chemați să ne depășim natura noastră finită. Și tocmai de aceea Mântuitorul spune în finalul Evangheliei care S-a citit astăzi că „sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moarte, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere”. Aceasta se întâmplă pentru toți cei care, eliberându-se de patimi încep să simtă încă din această viață bucuria și fericirea vieții veșnice. Și deși se află în necazuri sau încercări, prin post, rugăciune și fapte bune ei sunt netulburați, pentru că s-au curățit de patimi și pregustă încă de aici lumina, bucuria și pacea Împărăției lui Dumnezeu.

Dreptslăvitori creștini,

În Apostolul care s-a citit astăzi, Sfântul Apostol Pavel ne spune că Iisus Hristos este „Arhiereul cel mare… care … suferă împreună cu noi în slăbiciunile noastre”, căci El a fost „ispitit întru toate după asemănarea noastră, afară de păcat”. Deci așa cum Hristos a pătimit slăbiciunea și minusurile ființei umane, dar totuși a înviat apoi din morți, tot la fel și noi, doar unindu-ne cu Hristos avem posibilitatea să trecem peste necazuri și a ieși biruitori. În acest sens înțelegem că de fapt prin crucea pe care fiecare și-o asumă în mod benevol, Hristos Însuși se coboară și o poartă împreună cu noi. De aceea și Sărbătoarea Sfintei Cruci s-a rânduit în mijlocul Postului pentru că ea unește extremele și ne trece de la moarte la viață, și de la pământ la cer.

Să ne ajute bunul Dumnezeu să întărim și să intensificăm postul, rugăciunea și faptele bune în timpul postului care a mai rămas, pentru a putea trece cu bine prin necazuri, boli sau încercările care parcă se înmulțesc în această perioadă, și să ne unim cât mai des cu Mântuitorul Iisus Hristos prin Sfintele Taine și mai ales prin Sfânta Împărtășanie, în care este arvuna Învierii. Să petrecem vremea postului care a mai rămas ca adevărați ucenici ai lui Hristos, să nu ne rușinăm de El în această lume păcătoasă și schimbătoare, ci să-L mărturisim mereu prin credință și fapte bune spre slava Preasfintei Treimi și spre mântuirea noastră. Amin.

© Ieromonah Athanasie Ulea

Cu deosebita multumire, Bisericii Ortodoxe Romane din Chemnitz (Germania):

http://parohia-chemnitz.ro/cuvinte-de-folos/romana-cuvant-la-duminica-a-3-a-din-postul-mare/?lang=ro

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s